Recomandat, 2019

Alegerea Editorului

6 Rănile emoționale pe care le aducem din copilărie

Am purtat răni emoționale încă din copilărie? Unele experiențe negative din copilărie pot afecta sănătatea mintală în timpul creșterii și maturității noastre. Experiențele pe care le experimentăm ca și copii sunt un factor determinant în construirea personalității noastre adulte. În calitate de copil, definim în parte cine suntem și cum privim viața.

Rănile emoționale pe care le aducem din copilărie sunt produsul unor experiențe proaste care ne-au marcat copilăria. Deși astfel de evenimente au avut loc cu mult timp în urmă, ele lasă o amprentă asupra vieții noastre și, prin urmare, la maturitate, continuăm să simțim temerile caracteristice ale acelor timpuri.

Din acest motiv, este foarte important să ajutăm copiii noștri să-și controleze emoțiile și să-și depășească temerile. Ca părinți, este necesar să înțelegem că este vorba de a lucra ca o echipă.

Care sunt rănile emoționale pe care le aducem din copilărie?

Majoritatea problemelor psihologice pe care le-am avut originea în traumele emoționale pe care le-am suferit în copilărie. Personalitatea și atitudinea noastră față de diferitele situații cu care ne confruntăm în viață sunt puternic influențate de experiențele pe care le-am experimentat în primii ani de viață.

Dacă aceste experiențe au fost traumatizante și au provocat mari suferințe, aceste temeri sunt mult mai probabil să ne însoțească la vârsta adultă. În același mod, când trebuie să ne confruntăm cu anumite situații de tensiune, reacționăm copilăresc.

Dacă am trăit momente de criză în copilărie, copilul nostru interior care a suferit umilință, a fost trădat sau a avut o stima de sine scăzută, externalizează și evidențiază temerile noastre profunde. Prin urmare, este normal ca rănile emoționale pe care le avem de la cele mici să persistă în interiorul nostru și ele rămân eficiente în prezent.

1. Umilirea

Dacă, în orice moment, colegii de clasă, rudele sau rudele s-au batjocorit sau au dezaprobat orice trăsătură sau atitudine în timpul copilăriei persoanei, aceasta ar fi putut genera o personalitate introvertită și complexe serioase. Copilul victimă a criticii distructive poate să fi devenit o persoană nemiloasă care dorește ca alții să sufere ceea ce a suferit.

2. Frica de abandon

Copiii care au crescut în abandonare constantă, la maturitate, încearcă să compenseze această lipsă. De aceea, ei abandonează frecvent partenerii sau proiectele lor devreme, de teama de a fi abandonați mai întâi. Ceva ca "Te las inainte sa ma lasi", "Daca te duci, ar fi bine sa nu te intorci" sau "Pentru ca nimeni nu ma sustine, de ce sa ma ocup de asta?"

Aflați totul despre Ziua împotriva abuzului asupra copilului: protejarea copiilor este responsabilitatea tuturor

Cei care se tem de abandon trebuie să lucreze cu frica de respingere, bariere individuale, singurătate și, mai presus de toate, contact fizic.

3. Probleme de stima de sine

O bună stima de sine se dezvoltă în copilărie, în special în nucleul familiei. Dacă părinții nu-și pot accepta copiii și îi iubesc așa cum sunt, vor simți că trebuie să se schimbe pentru a răspunde așteptărilor noastre.

Fiecare copil are caracteristici și abilități care îl fac unic și diferit. Când copilul îți spune despre o realizare care te face să te simți mândră de tine, îți exprimi bucuria cu un gest de afecțiune. În acest fel, el va ști că este iubit și prețuit de părinții săi. Acest lucru va crește stima de sine și vă va face să vă simțiți bine despre voi înșivă.

Persoanele cu stima de sine scazuta se caracterizeaza prin a fi indecisoare, lenese, descurajate, pesimiste si usor de rusine. Din acest motiv, promovarea bunelor stiluri de sine în rândul copiilor noștri este o sarcină esențială pe parcursul creșterii lor.

4. Injustiție

Atunci când un copil este reprimat în mod incorect sau exagerat de eșecurile sale, acesta devine nesigur. Injurația este una dintre rănile emoționale pe care le avem de la copilărie și care ne poate transforma în oameni cu o viziune foarte negativă asupra vieții. În plus, cei care nu au avut tratament corect în timpul copilariei critică în mod disproporționat pe toți cei din jurul lor.

5. Anxietatea de separare

În copilărie, teama de a fi singur sau de la părinți formează un adult care nu face dragoste și care ar face orice printr-un spectacol de afecțiune. Persoanele care au anxietate de separare sunt caracterizate prin faptul că sunt timide, nesigure și supuse.

Check out Cheia educării copiilor constă în simplitate

6. Trădare

Dacă un părinte nu respectă promisiunile pe care le face copilului lor și așteptările lor nu se realizează, devin suspicioase și nesportive. Respectul și loialitatea față de copii îi vor face pe viitori mai sigure. Pentru a păcăli un copil trebuie să-i scoți naivitatea și să o înlocuiască cu răutate.

concluzie

Rănile emoționale pe care le avem de la o vârstă fragedă determină modul nostru de a vedea și de a face față vieții. Dacă nu vrem ca copiii noștri să crească cu unele traume emoționale, trebuie să plătim cât mai multă atenție posibil creației lor. Este important să jucați un rol activ în timpul creșterii dvs. și să nu delegeți această responsabilitate altora.

Trebuie să ne amintim că fiecare copil este unic și își dezvoltă abilitățile în propriul ritm. De aceea ar trebui să evităm comparația cu prietenii sau colegii de clasă. Dacă vrem să schimbăm un comportament la copiii noștri, ar trebui să îi invităm să reflecteze asupra comportamentului lor, fără a le pedepsi pe nedrept.

Este datoria tuturor părinților să mențină o comunicare deschisă cu copiii lor. În acest fel, ei se vor simți în siguranță spunând despre temerile, temerile sau orice altceva care îi privește. Ei vor căuta o soluție la aceste probleme de la început.

Top